La vederea frontală, fața poate fi împărțită în 3 părți egale orizontale, conform lui Leonardo da Vinci: bărbie-vârful nasului, vârful nasului – mijlocul sprâncenelor și mijlocul sprâncenelor – linia părului sau linia superioară de contracție a mușchiului frontal, în cazul bărbaților cu calviție. Această proporție este caracteristică omului adult, la copii și bătrâni această proporție fiind modificată.
La vederea laterală, fața este împărțită în 3 părți egale, partea inferioară fiind la rândul ei împărțită în 3 părți egale. Se observă că pentru o armonie facială, lungimea urechii este egală cu lungimea nasului.
Pe verticală fată se împarte în 5 părți egale, fiecare fiind egală cu lungimea unui ochi.
Aici se pot observa o serie de repere utile: distanța între unghiurile interne ale ochilor este egală cu dimensiunea unui ochi iar distanța între unghiurile externe este de 3 ori dimensiunea unui ochi.
Nasul este elementul central al feței, orice asimetrie a lui fiind mai repede vizibila decât a altor componente ale feței.
Dosul nasului începe de deasupra nivelului pleoapelor superioare. Peretele lateral se continuă pe marginea superioară a orbitei formând o linie convexă care copiază conturul sprâncenei. Ca un element de proporționalitate al nasului – lățimea nasului la nivelul narinelor este 70% din lungimea nasului.